Documentele istorice privind existența pe aceste locuri a cetății Seini sunt edificatoare și atestă aici un centru stabil ridicat înainte de ocuparea Transilvaniei de către maghiari. Seiniul este menționat printre cetățile existente în secolele X – XIII sub numele de “Castrum Zynyr” sau apare și sub alte denumiri: Szinerváralja, Váralya, Seinen sau Seini. Cetatea cuprindea Țara Oașului, Lunca Someșului până la Bușag și Lipau. Localitatea este atestată documentar, din nou, în secolul al XIV-lea în “Notațiile privind zeciuiala papala din 1334″. La 1344 Seiniul devine opidum (târg) care va supraviețui și după distrugerea cetății din anul 1563. Din 1988 a primit statutul de oraș.

În 1882, Seiniul era centrul unei regiuni însemnate, fiind considerat, la sfârșitul sec. al XIX-lea, unul din cele mai avansate târguri. Ca reședință de plasă avea încă în acel timp pretură, tribunal rural, percepție, carte funciară, notariat public, departament de finanțe și de jandarmi. Avea trei bănci, poștă telegraf precum și două cazinouri.
Din 1875, fabrica producătoare de spirt, înființată cu 16 ani înainte începe să producă și drojdie de bere. În 1891, se înființează o fabrică de pietre funerare din andezit, care lucra, încă de la înființare, cu 50-60 muncitori. Se deschide o moară cu aburi, o tipografie. În primele decenii ale secolului XX, numărul meseriașilor care aveau ateliere particulare crește foarte mult, existând 80 de autorizații. Se deschide Cariera de andezit, se înființează Uzina Electrică și Fabrica de abrazive pe suport.

Meseriile erau dezvoltate încă din feudalism. Industria meșteșugărească poate fi considerată astfel cea mai veche ramură a industriei locului. Ca fost târg, evident că era nu numai dezvoltată, ci și diversificată. În 1933 erau eliberate 46 de autorizații numai pentru pantofari, cizmari și croitori, care lucrau cu peste 150 de calfe și ucenici. Peste 10 ani se înregistrează 131 meseriași, cu un număr mult mai mare de ucenici și calfe. Anul 1944 aduce fondarea cooperativei meșteșugărești „Unirea”, care apoi s-a transformat în secție  în 1965, ca unitate de sine stătătoare.

| | | Next → |